CIT'I, citesc, vb. IV. Tranz.
1. A parcurge un text (pronunţând cuvintele sau nu) pentru a lua cunostinţă de cele scrise. ♦ A rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conţinutul lui. ♦ A descifra o
partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate si valorile lor (si a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). ♦ A interpreta indicaţiile
topografice ale unei hărţi sau ale unui plan si a reconstitui după ele conformaţia terenului. ♦ A înregistra, a deslusi indicaţiile date de un
contor, de un
barometru, de un indicator etc.
2. Fig. A descoperi, a sesiza gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figurii sale.
3. A învăţa, a studia (parcurgând scrieri, izvoare etc.) ♦ A se instrui, a se cultiva.
4. (În superstiţii; în expr.)
A citi în stele = a prezice cuiva viitorul după poziţia stelelor.
A citi (cuiva)
în palmă = a prezice cuiva viitorul si caracterul, examinându-i liniile din palmă. [Var.: (pop.)
cet'i vb. IV] - Din sl.
~citati, ~cisti.
Sursă
: DEX'98
(
33705)
- romac